...destul de stransa pentru a folosi timpul cat mai intelept cu putinta. Simt foarte acut irosirea lui: se pierd farame de viata.
Nu am mai citit de mult un indreptar de spovedanie, dar cred ca ar trebui sa scrie acolo ceva si despre batjocorirea timpului si sa fie tratata bidimensional: odata ca o chestiune personala, dar si ca o responsabilitate pe care o port fata de programul altora.
In ce investesc timpul? Am eu un set realist de prioritati pentru care am grija sa imi fac timp sau singurul ghidaj imi este bunul plac? Vremea vietii acesteia ne este data in primul rand pentru a lucra la mantuire. In plan secundar omului ii este ingaduit sa se ocupe cu cele binecuvantate ale traiului pe pamant. Ce este mai mult decat aceasta e pierdere de vreme.
Cum imi organizez timpul? Gandesc in perspectiva si fac eforturi esalonat, sau ma epuizez inutil lucrand in salturi si las totul pe ultima suta de metri, intru in criza si ma tulbur ca nu imi ies lucrurile asa cum as vrea?
Sunt punctual? Las pe altii sa ma astepte pana la enervare, stricandu-le programul zilnic si buna-dispozitia? Asta se potriveste atat pt relatiile cu familia si prietenii cat si pt cei care lucreaza cu publicul, cum ar fi in cabinetele medicale la care nu se respecta ora prestabilita pt consultatii/interventii. Sunt persoane (ca la asociatia noastra de locatari) pe care nu le gasesti la locul de munca in timpul programului.
In familiile numeroase e necesara o si mai buna monitorizare a timpului, fiindca o mica decalare de program din partea unuia are rasunet in viata mai multora. Mai ales mama trebuie sa bata tactul cu talent 😊 altfel se intarzie la biserica, nu se mananca la timp, nu se doarme suficient, se neglijeaza igiena si pregatirea pentru scoala.
De asemenea, cu multi copii dupa tine punctualitatea poate avea de suferit, dar poti fi onesta fata de cunostintele tale si poti oferi ca punct de reper cronologic un interval (in care chiar sa te incadrezi) in loc de o ora fixa.
Nu sunt o maestra in administrarea timpului, dar imi dau toata silinta sa nu stric armonia cronologica a anturajului. Incerc sa le insuflu grija asta si copiilor mei vorbindu-le, supraveghindu-le activitatile si dandu-le sugestii personalizate de prioritati.
Trips & tricks pentru o relatie mai prietenoasa cu timpul in cazul in care memoria iti este depasita:
liste "de facut" bine cenzurate
biletele cu urgente sau rutine afisate la vedere (pe usa de la intrare, la birou, in bucatarie)
ceasuri de perete mari, la vedere (eu am in fiecare camera), ceasuri de mana
alarme, timere (eventual aparatele electrocasnice cu alarma)
functia memento a telefonului (o binecuvantare a tehnologiei😊)
si bineinteles, ori de cate ori ai ceva de facut gandeste inainte (pare hilar, dar vad ca oamenii chiar nu practica sportul asta, ci prefera sopntaneitatea chiar si cand e vorba de acivitati care se repeta zilnic), fa-ti un plan si actioneaza cat mai eficient posibil.
Si daca acestea toate le implinesti din tineretile tale si tot nu merge treaba, un lucru iti lipseste: o mare clepsidra 😊 ca sa vizualizezi mai bine scurgerea timpului.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
Vai, eu nu mă descurc deloc cu timpul... Trec zile întregi fără să mă uit la ceas (mă uit eventual odată pe zi, la prânz când trebuie sa pun copiii să doarmă)... La fel când fac mâncare, îmi propun sa o fac pe ceas să știu cât îmi ia, dar mă uit la început la ceas și apoi uit cat a fost ceasul când am început sau uit sa verific ceasul când termin... De aceea nici prăjituri nu pot sa fac după ceas, că mereu uit când am băgat tava in cuptor... Și nici cu carnețelul nu sunt prietena sa notez... Mare patima e asta, să pierzi atâta timp din viața și să nici nu știi cum :(
ReplyDelete