Monday, February 19, 2018

Franturi de gand...

...la inceput de post:
"ceea ce voiti sa va faca voua oamenii, faceti-le si voi lor!"
"fericiti facatorii de pace"
"daca as da trupul meu ca sa fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseste"

Eu insami sunt designerul atitudinii pe care o am in diverse situatii. Nu e corect sa dau vina pe altul pentru ca ies la iveala rautatile mele. El se poarta urat, dar eu intotdeauna am la dispozitie si optiunea de a reactiona frumos la acel comportament.

Faptul ca raspund scotand din mine mizerie sufleteasca e alegerea mea proasta. Resortul interior de a actiona lipsit de eleganta e rezultatul unor deprinderi mai vechi, nu a fost dintotdeauna ceva inevitabil.

In postul acesta vreau sa aduc in relatiile mele cu oamenii numai bunatate, zambet, incurajari, solutii, echilibru. Cu ajutorul lui Dumnezeu vreau sa pot controla in sens pozitiv tot ceea ce emana fiinta mea catre altii.

Si mai vreau ceva: sa fiu arhitectul propriei lumi interioare si sa nu mai rumeg aduceri aminte ale relelor ce mi s-au facut. Fiindca mi-am dat seama ca 90% din suferintele mele sunt aceste ganduri. Fapta rea obiectiva ma afecteaza un timp relativ scurt, dar gandul la ea imi umple apoi viata de venin multa vreme. Voi lasa lucrurile sa curga si nu ma voi opri asupra lor. Voi practica o amnezie selectiva😊 ca sa ma pot debarasa de starile sufletesti apasatoare. Unde mi se va parea prea greu, nadajduiesc la ajutorul Domnului.

As vrea sa nu mor pana nu inteleg ce inseamna "bucurati-va pururea!" si pana nu primesc in dar o farama din ceea ce se numeste "bucuria cea nestricata".

1 comment:

  1. "bucurați-vă pururea"... da, nici eu nu am înțeles mult timp... apoi m-am gândit la Sfinții Părinți, care zic că simțeau o bucurie negrăită intru Domnul. de exemplu, în pustie rugandu-se, simteau o dulceață si o bucurie cerească, de neexprimat prin cuvinte. in plus, nu aveau nici grija aceasta materiala, pentru ziua de maine. atunci m-am gândit ca orice om împăcat cu Dumnezeu si cu el însuși este deasupra răutății omenesti, simte bucuria omului care s-a eliberat "grija cea lumeasca" si care s-a unit cu Dumnezeu.
    Aceasta a fost smerita mea parere ��

    cu respect,
    Alexandra F.

    ReplyDelete