Tipic, tipic...

...si la inima nimic...

Nu pot sa sufar ideea de recuperare a canonului, a maimutaririi rugaciunilor din seara trecuta in dimineata zilei următoare.

Toate rugaciunile stabilite de parintii bisericii la diverse trebuinte, in diverse momente ale zilei au ca scop statornicirea in inima noastra a unei lucrari de conectare si raportare permanenta la Dumnezeu. Duhovnicul randuieste cantitativ aceste pravile ca sa ne ajute sa ne luam zborul, sa facem roade ale dreptei credinte si sa dobandim o asezare interioara buna. Bineinteles, aprob teoria conform careia in materie de rugaciune si cantitatea atrage calitate.

Noi nu avem un Dumnezeu al cifrelor, care cere de la noi norma de metanii. El este iubire. Vede in ascuns si "cere" de la noi inima noastra fara intinaciune de patimi.