Sunday, October 4, 2015

Vrand-nevrand...

...anul acesta l-am dus pe Grigo la gradi. Desi se descurca bine la activitati si doamna i se pare acceptabila, nu-i place sa ramana acolo nici macar pana la pranz. Chiar suferea, fiindca nu plangea numai in momentul despartirii, ci se scula si noaptea. De teama ca daca nu sunt ferma de data asta se vor reporta toate problemele in primul an de scoala, nu am renuntat la inscrierea in colectivitate.

Ca sa se mai linisteasca am negociat termenii si conditiile in care sta la gradi: il duc o saptamana da si una nu, iar pe la ora 10 i-am promis ca trec sa vad ce face. Daca nu ajung eu, am promis ca trimit pe cineva sa-l viziteze. Doamna e draguta si ne ingaduie aceste lucruri. Am discutat si cu ea si am intrebat-o de ce crede ca are reactia asta si mi-a spus ca ea crede ca-l deranjeaza galagia (fiindca mai are si alti colegi care fac adevarate crize in clasa) si ca se panicheaza cand ii vede pe altii urland. In rest, in timpul in care au de lucru cu ea, nici nu suspina.

Sincera sa fiu, daca nu plangea deloc, il duceam si mai rar. Ideea era doar sa se familiarizeze cu alt tip de disciplina si de comunicare decat acasa.

1 comment:

  1. E bun si asa programul. Important e sa se obisnuiasca cu ritmul si copiii - in viata avem multe situatii unde ne lovim de oameni galagiosi, diferiti, dificili pentru noi.

    ReplyDelete