Thursday, July 3, 2014

Prin pustietati...




Fiindca e vacanta si timpul ne permite, ne straduim sa iesim cat mai mult cu copiii in imprejurimile orasului, ca sa mai micsoram dozele toxice de intalnire cu copiii de prin vecini (victime si ei la randul lor ale educatiei lasate in seama televizorului si internetului si ale bolilor sufletesti ale parintilor lor). Stiu cat de mult face joaca in aer liber, dar uneori ma gandesc ca ar fi trebuit sa acord prioritate grijii fata de puritate si nu expunerii la soare. Cam atat pot spune voalat despre mizeriile care inunda lumea copilariei copiilor contemporani...

5 comments:

  1. Si eu ma vaitam ca nu prea imi scot copiii in lume... PEntru ca locuim la marginea unui oras, la casa, iesitul afara nu este o problema pentru mine, lasandu-i toata ziua in curte, printre copaci, prin copaci, la nisip, etc. Se joaca intre ei, sunt 4, insa, imi par foarte stangaci in relatiile cu alti oameni, nu stiu sa joace anumite jocuri pe care noi le jucam in fata blocului, pentru ca nu au unde sa le vada, se raporteaza mereu doar unul la altul. Mi-am reprosat mereu ca nu ies cu ei in parcuri, in oras, unde pot cunoaste si alti copii, dar timpul a fost mereu limitat, iar acum sunt tintuita in casa din cauza greturilor celei de-a cincea sarcini (greu de suportat perioada, am cartit de nu mai stiu de mine).

    ReplyDelete
  2. Ma bucur sa aud ca esti insarcinata! Trec ele si greturile.

    ReplyDelete
  3. Diana, Bunul Dumnezeu sa va rasplateasca jertfa!
    Nu-i usor sa cresti copii...

    ReplyDelete
  4. incearca sa cauti un echilibru cu toate. Pana la urma, si joaca la bloc, cu ceilalti copii e utila - ei vor fi membri societatii de miine. Eu am fost copil izolat de societate si inca am probleme de acceptare/toleranta. Eventual alterneaza mediile, pt a le lasa copiilor sansa sa compare si sa inteleaga diferente.

    Pt joaca la bloc, poti sa incerci sa initiezi jocuri de echipa: basket, volei, ascunselea, etc.

    ReplyDelete