In ultimul timp i-am tot indemnat pe copii sa faca metanii. Au destula energie si destul timp. Mi se pare un obicei foarte bun, fiindca nu vad metania doar intr-un canon, ca expresie a pocaintei, si fiindca e mult mai la indemana sa lucram asupra interiorului folosind forme exterioare (mai ales la copii, a caror putere de interiorizare si a caror gandire abstracta nu ajuta prea mult lucrarea launtrica).
In plus, din cate stiu eu, nevointele de acest gen au fost ajutor de nadejde in dobandirea harului la multi atleti ai lui Hristos. Da, exista riscul ca metaniile sa fie facute formal, dar si fara niciuna nu mergem pe calea batatorita de parintii bisericii. Nu am nici un motiv sa dispretuiesc inraurirea metaniilor asupra sufletului, de vreme ce oameni inaintati duhovniceste nu au renuntat toata viata la ele, desi boala sau batranetea ii ingreuna.
Scrieti-mi va rog, cum se desfasoara la dvs o seara cu copiii? ma refer la partea cu rugaciunea.Cum ati inceput sa-i obisnuiti cu rugaciunea? De la ce varsta?
ReplyDeleteNu trebuie sa obisnuiesti copiii cu rugaciunea daca mama si tata isi fac zilnic o pravila impreuna. Cei mici graviteaza in jurul stilului de viata al adultilor care ii cresc si care le sunt modele. Deci obisnuinta se face din "fasa", fara a avea pretentii ca un copil mic sa stea locului ca unul scolar.
ReplyDeleteIn prezent la noi acasa seara citim rugaciunile de seara din Ceaslov. Apoi citim din Evanghelie, apoi cateva pagini dintr-o carte duhovniceasca. Ce-i drept, lor le place cel mai mult ultima parte. Probabil e mai pe intelesul lor.
Dimineata e mai greu, unii pleaca la scoala, altii mai dorm, asa ca doar seara ne reunim. As mai fi vrut sa introduc obiceiul de a citi cu ei macar in week-end un acatist sau paraclisul, dar nu m-am mobilizat serios :(
Copii mai mici stau pe langa noi de drag. Am vrut uneori sa-i culc pe ei si sa-l las pe tati cu cei mari sa se roage, dar au protestat si s-au alaturat si ei grupului de rugaciune.