Sunday, February 10, 2013

Sursa de indispozitie

... numarul unu zilele astea au fost olimpiadele scolare, motiv de invidie si de tristeti pentru unii si de slava desarta si dispret pentru altii. Fetele mari s-au calificat ambele la romana si doar una la mate la faza judeteana. Greselile celei care nu s-a calificat au fost pur si simplu la chestiuni enervant de
simple, sugerand mai degraba o lipsa de atentie decat deficit in abordarea matematica a problemelor.

Desi nota obtinuta la o olimpiada e un mod simplist de a evalua un elev, copiii se judeca intre ei la modul acesta fragmentar si vaneaza chiar si cateva sutimi cu care sa se simta mai valorosi decat colegii. Si de la cei care au participat cot la cot cu tine iti vine mai usor sa primesti comentarii, dar de la restul clasei, care habar nu are care a fost nivelul la care s-a lucrat, chiar e greu sa rabzi sarcasme pentru o eventuala nota mica. La o adica, nu ar fi fost mai bine sa nu te duci nici tu si sa-ti petreci sambata dimineata in pat, citind o carte, decat sa te scoli devreme, ca sa dai testari in conditii de stres?

Profesorii insista ca elevii sa participe. Care elevi? La nivel de gimnaziu sunt cei cativa care invata bine si care sunt buni la toate. Uneori se ajunge chiar la un anume fel de hartuire si copiilor nu li se permite sa spuna nu (au fetele colege care au trecut prin asta). In plus cadrele didacice tin discursuri interesate (impanate cu promisiuni de recompense) ca sa intretina motivatia copiilor de a lucra suplimentar, desi 90% dintre elevi se silesc in acest sens si lucreaza in scarba, fara tragere de inima. Cred ca ar trebui sa se selecteze doar cei care sunt realmete pasionati de materia respectiva, pentru ca poti fi bun intr-un domeniu in care nu-ti face placere sa te dezvolti.

Sotul meu, un fost elev fara performante deosebite, a avut un sfat pentru fete (sunt curioasa in ce masura l-au inteles si aplicat). In varianta adaptata de mine suna cam asa: "Sunteti fete inteligente, asa ca lucrati degajat, iar daca nu veti avea rezultatele dorite, ganditi-va ca sunt alti copii pentru care locul acela mai sus decat al vostru a insemnat mult mai mult decat pentru voi, din punct de vedere al sentimentului de implinire. Asta pentru ca omenii care i-au format pe copiii aceia le-au transmis in mod gresit ideea ca daca nu esti printre primii, atunci esti lipsit de valoare. Sa stiti ca fiecare omulet, in locul pe care il pune pe el Dumnezeu, este de neinlocuit si la fel de valoros ca oricare alta piesa din angreajul lucrarii mantuitoare."

2 comments:

  1. Si eu am trecut printr-o astfel de dilema, cand am vazut cat de dezamagit fusese mezinul cand a luat un punctaj insuficient ptr tabara pe care o dorea...anul urmator eu nu i-am mai indemnat sa mearga desi a trebuit sa ma ''lupt'' cu tatal lor, dar anul acesta vor merge, sunt curioasa daca a inteles ca nu neaparat ptr un premiu vor merge ci ptr ca vor sti mai bine si mai mult.Mi-a placut ce le-a spus sotul dvs copiilor, intelept a vorbit.

    ReplyDelete
  2. Desi astazi a participat si scolarita noastra la un concurs scolar, nu sunt inca prea sigura ca sunt neaparat benefice si am inca dubii in privinta eficientei lor. Pe de o parte ii poate stimula si obisnui cu emotiile, dar pe de alta parte, am impresia ca se pune prea mult accent in scoala romaneasca pe competitie si prea putin pe cooperare. Se cultiva doar mandria si ambitia, pe cand prietenia si lucrul in echipa sunt ignorate. Poate din acest motiv lucrurile nu merg prea bine nici in institutii si la locurile de munca: in loc sa se sprijine si sa aiba proiecte comune, oamenii sunt cu gandul cum sa se sape unul pe celalalt, cum sa dea bine la sef in detrimentul celorlalti.

    ReplyDelete