Sunday, May 20, 2018

Boroboata...


... joaca fotbal in casa­čÖä

S-or mai face...

...pe undeva nunti unde sa se pastreze neatinsa bunacuviinta crestina? Or mai fi tineri care "cer mana" fetei de la parinti inainte de a o lua de mana prin voia acesteia?  Mai sunt nunti la care sa nu fie mireasa sulemenita in niciun chip si sa nu se impodobeasca cu impletiturile parului? Se mai gaseste vreo fata care vrea mai sa fie frumoasa inaintea lui Dumnezeu mai mult decat sa se aranjeze de ochii sau pentru gura lumii? Mai exista oameni la care bucuria pentru unirea celor doi sa fie atat de mare incat sa nu aiba nevoie de "suplimente" de buna dispozitie cum ar fi muzica si jocurile lumesti sau un pahar de vin in plus? S-ar putea desprinde cineva de preocuparile financiare si sa elimine contabilitatea care insoteste ca o umbra neguroasa nuntile contemporane? Mai sunt parinti ale caror interventii in astfel de momente sa aiba ca unic scop intarirea temeliei casei copiilor?
Ma indoiesc... Nunti decente in comparatie cu dezmatul general, da, dar cu totul curate duhovniceste inaintea lui Dumnezeu, nu cred.

Saturday, May 19, 2018

Trebuie...

...sa zugravesc. Ma ingrozeste gandul de a face santier din toata casa. Din cauza asta mai discut printre altele si despre asta cu diversi oameni. Cu ocazia asta am intalnit urmatoarea situatie:
O doamna in varsta de la biserica mi-a povestit ca a zugravit in cateva zile. A platit un om sa o ajute fiindca fiul dumneaei nu s-a aratat de-a lungul timpului dornic sa se implice, desi a mai insistat pe langa el.
La scurta vreme dupa aceasta conversatie l-am intalnit si eu pe domnul respectiv, care a avut o reactie total neasteptata pentru mine: " Daca zugraviti sa ma chemati sa va ajut. Fara nicio obligatie! Dintotdeauna mi-a placut sa zugravesc!"
E mult mai atragator sa prestezi servicii benevol acolo unde primesti aprecieri si laude pentru marinimie decat sa iti faci datoria acolo unde e de la sine inteles ca trebuie sa muncesti. Si eu cand eram mai mica spalam vase la manastire mai cu drag si spor decat acasa la mama ­čśŐ

Friday, May 18, 2018

O forma...

...foarte eficienta de rugaciune este si aceea in care nu mai rostesti deloc cereri explicite, ci iti incredintezi inima cu toate dorintele ei inaintea lui Dumnezeu asteptand hotararea Sa deplin incredintata ca El lucreaza in favoarea ta. Vei simti in mod sigur aceasta lucrare fie imprejurul tau, ca o oranduire a lumii exterioare care vine in intampinarea nevoilor tale, fie chiar inauntrul tau, printr-o vindecare a eventualelor orientari
gresite pe care le aveai.

Thursday, May 17, 2018

Nu poti feri...

...copiii la nesfarsit de influentele negative ale altora. Asa trebuie procedat cat sunt mititei timp in care poti lucra prin sfatuire si exemplu la formarea in mintea lor a unui mod crestin de a intelege viata. De inima nu te poti atinge decat tangential, caci adancurile ei raman accesibile doar lui Dumnezeu. De la o varsta rugaciunea ramane strategia de baza in educatia si ocrotirea copiilor.

Deci:
1) nu irosi timpul gandind ca ii vei educa atunci cand vor creste, fiindca lumea ti-o va lua inainte si vor ajunge sa iti enunte ei principii de viata gata insusite.

2) nu slabi niciodata colaborarea cu parintele ceresc, Cel care ti-a dat copiii in grija pentru o vreme si care ii poarta pe bratele Sale atotputernice acolo unde tu nu le poti fi alaturi

3) nu dispera vazandu-le caderile. Ele sunt doar niste secvente izolate care pot fi efectiv sterse ulterior printr-o pocainta sincera. Dumnezeu lucreaza in chip minunat si asteptand intoarcerea omului pana pe patul de moarte
pe vaporas catre sf munte,
un grec amabil il invita
pe copilul meu sa traga un fum 

Vine sezonul...

...cald, cu mult-asteptata vacanta. Lumea calatoreste, se relaxeaza, fiecare in felul sau. Pentru cei care simt ca se odihnesc in mediu duhovnicesc muntele Athos este o destinatie deosebita. Mii de pelerini romani trec anual prin manastirile athonite si parintii calugari se ostenesc sa ii gazduiasca si sa ii hraneasca dupa putere pe toti. Nu e o lucrare usoara pentru ei sa pregateasca atatea camere de oaspeti si sa puna la masa zilnic sute de inchinatori.

Se pare ca uneori problema aceasta a turismului ii depaseste, desi sunt destul de stricti in organizarea intrarii in munte (se dau un soi de pasapoarte, trebuie sa ai invitatie la o manastire anume etc). Probabil nu reusesc sa faca o dezinsectie corespunzatoare a camerelor (dealtfel foarte curate macroscopic) fiindca aproximativ acum doi ani sotul meu a venit cu plosnite acasa de acolo.

Pe el nu l-au piscat deloc, doar pe copii si pe mine. Mananca ingrozitor. Am mers la dermatolog, am facut analize, nestiind ce lighioane erau ascunse la incheieturile lemnului de la paturi. Le-am vazut intr-o noapte tarziu, cum se plimbau alene pe cearceafuri. Am citit despre ele pe net si m-am ingrozit cat de rezistente si nesuferite pot fi.

Nu pot sa descriu ce lupta acerba am dus vreme de jumatate de an pentru starpirea lor. Am spalat toate rufele la 60°C si tot ce era spalat puneam in saci inchisi etans. Am invelit toate cartile in tipla cu gandul ca vor muri nemancate cele care vor fi ramas prin cotorul vreuneia. Am verificat zilnic paturile dand saltelele la o parte si am aspirat imbinarile mobilei, am uns cu gaz/ulei de lavanda in repetate randuri tot ce insemna lemn. Am chituit parchetul unde mi s-a parut distanta mai mare intre placute si pe la plinte. Am dat cu diverse insecticide care mai de care mai puternice. Ne-am intoxicat, fiindca nu am avut unde pleca, ci dadeam pe rand cate jumatate de apartament.

Ca masura de preventie, cand vii acasa din excursii, spala incaltarile, hainele toate si chiar si rucsacii la 60 (pana cand le speli, pune-le in saci de nylon bine sigilati) si eventual da cu un insecticid tare in masina

M-am gandit mult inainte sa scriu (nu vreau sa stric bunul nume al manastirilor athonite) insa mi s-a parut onest sa o fac, fiindca stiu cat am avut de tras noi fiindca le-am descoperit tarziu. Imi pareau asemenea plagilor trimise de Dumnezeu peste egipteni. Nu credeam sa mai scap.  Cand in sfarsit am asanat toate focarele si ziceam ca am ajuns la liman, am diagnosticat-o pe Elenuta...